Ajutor medical si farmaceutic primar

Domnul ne-a deschis o multime de USI prin care putem sluji aici, unele neplanificate sau gandite dinainte. Una dintre aceste usi este ajutorul farmaceutic sau primul ajutor pe care il dam unor familii ce au copii raniti.

Intr-o zi Ioana s-a dus cu Alessia si Ruth sa duca niste fructe unor copii din vecini. Parintii copiilor i-au aratat Ioanei piciorul infectat al unuia dintre copiii lor, o fetita de 3 ani. Ii cereau sa ii ajute cumva din punct de vedere medical.
Tatal ei a vrut sa o duca cu bicicleta, dar fetita si-a prins calcaiul intre spitele rotii si cadrul bicicletei. Tot calcaiul i-a fost sfasiat, devenind carne vie infectata. Prea saraci sa plateasca o consultatie la doctori, au sperat ca piciorul se va vindeca de la sine. Dar el arata din ce in ce mai rau. Ioana a adus fetita la noi acasa si a inceput sa o trateze zilnic, dezinfectand rana, bandajand-o si administrand fetitei antibiotice, asa ca fetita se simte mai bine acum. Intrand in casa lor, a fost surprinsa sa vada doar peretii goi : nici pat, nici mobila – toata familia dormind pe pamantul gol. Ganditi-va in ce stare de saracie sunt oamenii acestia ! 3 copii si al 4-lea pe drum !

Dupa acest eveniment oamenii au inceput sa o abordeze pe Ioana pe strada si sa ii arate diferitele rani pe care le au sau diferite boli de piele sau chiar tumori pe care le sufera. Ea le-a spus ca nu este medic, dar in masura in care ii poate ajuta, sa vina pe la noi si le vom oferi o mica asistenta medicala sau medicamente pentru gripa sau maladii usoare pentru ei si copiii lor, daca au nevoie.

Dumnezeu ne-a binecuvantat cu prieteni buni medici - Viorica Crisan - sotia pastorului Sorin Crisan - ce locuiesc in Franta, care s-au ingrijit de noi inainte de a pleca spre Madagascar, ajutandu-ne cu medicamente si instruindu-ne in aceasta privinta putin.

Ei ne-au mai trimis apoi din Franta, unde locuiesc, un pachet cu medicamente si alte lucruri, care ne-au fost de mare folos atat pentru noi, cat si pentru vecinii, prietenii, dar si frati din mai multe biserici care ne-au solicitat medicamente. Nu am cerut celor care au venit la noi dupa medicamente sa faca poza cu ele in mana, ca nu vroiam sa se simta jenati din aceasta cauza, dar au fost mai multe cazuri.

Unul dintre ele vizat si o scoala particulara cu 70 de copii, in care mai multi copii erau bolnavi, dar si foarte saraci, motiv pentru care am pregatit un pachetel cu medicamente pentru ei.