Dragul meu prieten, draga mea soră,
Lasă-te puțin în voia amintirilor și închide pentru o clipă ochii! Cred că încă îți amintești gustul, mirosul, luminile, zgomotul și bucuria sărbătorilor Crăciunului și apoi ale Anului Nou. Poate chiar ai avut și zăpadă, așa că ai fost și mai norocos! Un Crăciun cu zăpadă! Îți poți aminti și frigul fulgilor strânși puternici între palme, înainte ca bulgărul să ia direcția unui copilaș pe care vrei să îl nimerești. Brrrr! Ce frig e! Dacă ești ca și mine, te-ai bucurat de aceste sărbători. Te-ai bucurat că ești acasă, cu familia și că te-ai putut odihni puțin. Mă rog, ai încercat să te odihnești. Imagini rapide trec prin mintea ta, gândindu-te la zilele care au trecut atât de repede. Ceva însă îți stăruie în minte, dacă ai copii, ca și mine. Bucuria de a fi împreună cu familia. Familia.
În Madagascar nu ne-am bucurat de zăpadă. Evident, la Tropice nu ninge niciodată. Sărbătorile, aici, în Marea Insulă Roșie, sunt pline de ploi tropicale, foarte puternice. Doar dacă vii aici vei înțelege. „Toarnă cu găleata” nu este o metaforă. Este Realitatea. Însă sărbătorile au un numitor comun cu cele din România. Familia. Sunt un bun prilej ca toată familia să se adune împreună. Se bucură unii de ceilalți, își dau cadouri unii altora și nu ezită să își spună cuvinte de prețuire și de iubire, profitând de faptul că sunt împreună. Împreună.
Mai imaginează-ți încă ceva legat de sărbători. Vezi în mintea ta pe toată familia ta strânsă în jurul mesei. Poate ai doi copii. Poate ai trei. Sau mai mulți, ca și mine. Mâncarea aburindă este în mâinile tale, gata să o pui pe masă, iar ei sunt încântați de bucatele gustoase pregătite de tine. Sau de partenerul tău. Dar ceva nu este în regulă! Te uiți cu băgare de seamă și realizezi că unul dintre copii lipsește de la masă.
Te întrebi: „Oare unde este Sara? De ce nu este la sărbătoare cu întreaga familie? Locul ei este gol, deși farfurie este pe masă.” Și îți aduci aminte cu durere, cutremurându-te: „Oh! Sara este la închisoare!” Și plângi, și plângi, ascunzându-te de ceilalți copii, de care te bucuri că sunt în jurul mesei tale, ocrotiți în casa ta. Iar Sara, fetița ta de 13 ani, își mănâncă terciul într-o celulă murdară de 5 pe 6 metri, cu încă 15 femei închise acolo. Îți vine ca, de fiecare dată când îi servești pe ceilalți copii cu mâncare, să lași oala acolo, în mijlocul lor, să îți iei haina pe tine și, în hohote de plâns, să fugi la închisoarea de la marginea orașului. Te întrebi: „Ce oameni fără milă sunt aceia care mi-au luat copila de 13 ani și au închis-o în închisoarea de adulți? ” Apoi vin alte gânduri învălmășite: „Oare de ce Sara a furat în piață acel lănțișor de aur? Îi era foame? Ce voia să facă cu el?” Apoi îți vine rău când te gândești că micuța ta de doar 1 metru și 20 de centimetri locuiește într-o închisoare în care majoritatea celor închiși sunt bărbați. 120 de bărbați și 15 femei, între care și Miora (Sara din povestea noastră), în închisoarea din Miandrivazo.
Pentru că Miora este un personaj real. Este o fetiță de 13 ani, care își duce existența în închisoarea din cel mai cald oraș al Madagascarului, Miandrivazo. A smuls un lănțișor de aur de la gâtul cuiva și a fugit. Nu știm încă de ce a făcut asta. Îi era foame? Era atractiv? Nu a ținut seama la ce se expune? Nu am apucat să o întrebăm atât de multe lucruri în scurta discuție cu ea din închisoare. Oricum, fuga ei a fost repede curmată. Dar și direcția vieții. A ajuns în închisoare în iulie 2023, iar în noiembrie, când noi am vizitat-o, încă nu era judecată. Însă pedeapsa pentru fapta ei poate să o coste între 2 și 5 ani închisoare. Gândiți-vă: a intrat în închisoare la 13 ani și va ieși la 15-16 ani. Dacă va dovedi purtare bună.
Am văzut închisoarea din Minandrivazo. Nu este foarte mare, ca altele, ce cuprind 700-900 de persoane, deoarece sunt supra-aglomerate. Patru persoane pe un loc. Cum este la Morondava, Manakara sau la Antanimora. Cea din Miandrivazo este o închisoare mai mică. Dar este supra-aglomerată. Fără paturi în două celule. Deoarece au încercat să evadeze câțiva bărbați. Iar pedeapsa? Fără paturi. Dormirea pe jos, unii lângă alții. Poate mai corect spus: unii rezemați de alții. Jumătate de noapte pe o parte, jumătate de noapte pe cealaltă parte.
Am fost acolo să le slujim oamenilor. Cu pastorul Solofo, președintele Asociației ASFA, slujim de 3 ani în închisoare. Din 2019. El este de peste 10 ani implicat în lucrarea cu închisorile malgașe. A vizitat 40 din cele 82 de închisori ale Madagascarului. Și a fost de folos peste tot unde a ajuns. Am fost în închisoare cu o parte din echipa Bisericii Betesda din Watford, Londra. Pastorul Cristian Niță a predicat acolo. Și echipa a slujit nu doar prin predică, ci și prin ajutor medical și social, constând în saci de orez. Și Biblii. Pe acestea, le-a adus pastorul Solofo. Iar medicamentele au venit tot prin Biserica Betesda.
Întâlnirea cu Miora ne-a bulversat pe toți. De ce? Din mai multe motive. Unul dintre ele este identificarea Miorei cu oricare dintre copiii noștri. Pentru că toți avem copii de vârsta Miorei. Miora poate lua alte nume: Alina, Doina, Eliza, Gabriela, Julia, Alesia, Maria, Melania, Noelia, Viorica. Alt motiv, și cel mai evident, este cel al particularității acestui caz: o fetiță închisă într-o închisoare de adulți. Am mai fost în închisori de copii, unde toți au cam aceeași vârstă. Însă de această dată era o fetiță, dar și o fată tânără, în mijlocul unei mulțimi de bărbați și a doar câtorva femei. Pastorul Solofo a dat glas acestei temeri exprimată de prietenul meu, Géza, după vizită: „e mult abuz sexual în închisoare. Și multă violență. Părinții de afară sau soții nu pot opri abuzurile împotriva celor dragi: copii, fetițe sau a soțiilor lor închise. Dacă vrei să ai o viață mai bună în relație cu ofițerii și camarazii din închisoare, cedezi! Iei abuzul ca o cheie spre o viață mai bună în perioada grea a detenției.” În Madagascar, fetițele sunt forțate să se mărite la 12-13 ani. Părinții negociază acest lucru. Acest lucru este destul de normal în anumite grupuri etnice. Deși anormal în raport cu normele noastre de viețuire. Pentru noi, Miora este o fetiță care va fi expusă clar la abuzuri din partea atât a unor bărbați din închisoare, cât și din partea unora dintre gardienii instituției. Asta ne aduce multă durere în inimă.
De aceea, am acționat. Nu am stat nepăsători la caz, deși este evident că nu trebuie trecut cu vederea actul penal al Miorei. Miora este un copil infractor. A furat, a jefuit în mod intenționat o persoană. Și merită să fie pedepsită.
Însă situația este una specifică. Închisoarea nu le oferă deținuților decât puțin manioc în fiecare zi de mâncare. Este un fel de iarbă tocată sub forma unei paste verzi. Însă ei trebuie cumva să își procure orezul, „pâinea cea de toate zilele” a fiecărui malgaș. De obicei sunt familiile sau prietenii care le aduc orez. De carne, nici vorbă! Însă dacă cineva este transferat în altă închisoare, din alt oraș, va fi foarte greu pentru el să supraviețuiască. În unele cazuri, se va lăsa cu divorțuri și părăsire. În noul loc, în noua închisoare, deținutul va trebui să găsească un mijloc, ca să își procure bani pentru mâncarea de toate zilele. Sau familia va fi obligată să se mute în acel oraș, unde este închis membrul familiei, ca să facă eforturi uriașe pentru a-i asigura orezul cel de toate zilele. Închipuiți-vă în cazul Miorei. Mutarea ei în Antananarivo sau în închisoarea de copii din Anosiala, va presupune ca toată familia să se mute la 500 de kilometri distanță de orașul natal, departe de familia lărgită, care ar mai putea da o mână de ajutor, doar ca să aibă grijă de micuța deținută. Asta înseamnă ca viața întregii familii să fie refocalizată în jurul copilului din închisoare. Sau...să o uite. Să o lase în grija Cerului. Să o abandoneze!
Privind-o prin perspectiva Evangheliei după Luca, Miora este o fiică risipitoare. Un copil disperat, care s-a aruncat în vâltoarea vieții și a fost înghițită de vârtej. A ajuns să își facă de rușine familia. Și-a pus un mare semn înfierat pe viață: „hoață”. A ajuns să guste mâncarea din troaca cu porci a „pildei fiului risipitor”. Dar într-o zi, „harul” a bătut la poarta vieții ei. Și la poarta familiei ei. În mod nesperat, harul apare acolo unde întunericul este cel mai greu. Și harul a purtat numele unor străini, care au intrat în închisoare. Noi am fost acei străini, cu inimi de fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a tot frământat inimile, până ne-am pus în mișcare pentru cazul Miorei. Am făcut eforturi ca să punem în mișcare mecanismul de eliberare a acestei copile de 13 ani. Pastorul Solofo a făcut multe demersuri. Am avut întâlniri chiar cu anumiți reprezentanți ai justiției. Așa că Miora este în procesul de a fi eliberată. Se va putea întoarce în familia ei. Și va trebui să dovedească pe viitor că ceea ce s-a întâmplat o fost o greșeală și nu se va mai repeta.
Însă va trebui să plătim cauțiune pentru eliberarea ei. Va trebui să facem deplasări la Miandrivazo – pastorul Solofo, să discutăm cu autoritățile de acolo, să vedem care sunt condițiile eliberării ei. O familie dragă s-a arătat dispusă să se implice. Alte familii și-au arătat simpatia pentru caz. Însă de această dată vă rugăm să vă implicați în mod real. Ne-am pus în acțiune pentru eliberarea Miorei și vă rugăm să ne fiți alături până la final. Cauțiunea împreună cu toate celelalte cheltuieli până acum merg spre o mie de euro. Și suntem în proces.
Părinții Miorei sunt cu ochii în lacrimi. Fiica lor va ajunge în aceste zile acasă. O vor putea îmbrățișa din nou și o vor integra înapoi în familie. Cele câteva luni au fost foarte grele pentru ei. Au vărsat multe lacrimi. Au trăit multe nopți de calvar. Deseori au dormit lângă ușa închisorii, în speranța că vor mai schimba o vorba cu ea. Acum, Miora va dormi alături de frații ei mai mari și mai mici. Deși va purta încă multă vreme marca actului săvârșit. Miora va continua să fie monitorizată de justiție, chiar dacă va fi în liberate. Însă va fi mare bucurie pentru întreaga familie că ea a fost scoasă afară. Că un miracol s-a întâmplat, iar Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile.
Aș vrea să te întreb ceva în mod foarte serios: Cât ai fi dispus să plătești pentru libertatea copilului tău? Să îl ai acasă, alături de tine, alături de familie?
Cred că nu te-ai mai uita la preț. Copilul tău este mai prețios decât orice. Chiar dacă a făcut greșeli de neiertat, chiar dacă te-a rănit cumplit și ți-a umplut inima de amărăciune, chiar dacă ți-a stricat reputația, este copilul tău.
Punctul culminant al primirii acasă a fiului risipitor ne arată un tată care trece peste toate orgoliile, peste toate durerile, peste toate rănile făcute de copilul lui, oferindu-i dragoste și har fără măsură. Un singur lucru doar mai conta: fiul cel pierdut a fost găsit, copilul mort a înviat, copilul ținut captiv în închisoare, este în libertate. „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească (Ev. Luca 15:20-24).
Te chem să vii alături de noi în acest demers. Vino cu noi chiar ACUM să ne implicăm în ajutorul Miorei. Ajută-ne să îi fim de folos familiei Miorei și să îi plătim CAUȚIUNEA.
În linkul alăturat sau în butonul de mai jos îți poți aduce contribuția ta pentru eliberearea Miorei. Ne putem uni 40 de persoane cu suma de 25 Euro, sau ne putem uni 20 de persoane cu suma de 50 de euro.
Îți mulțumesc pentru că lupți pentru eliberarea ei. Îți mulțumesc pentru compasiunea ta pentru Miora. Îți mulțumesc pentru că faci o diferență în viața ei.
De asemenea, poți scana cu camera telefonului codul QR de mai jos sau codul QR de pe parcursul acestei povestiri și poți să alegi ce sumă o ai pe inimă, ca să fii alături de ea.
Îți mulțumim frumos că o aduci pe Miora acasă!
Dumnezeu să te binecuvânteze pentru inima ta bună și generoasă! Semeni cu Tatăl din istoria „fiului risipitor”!
Am pus conturile peste tot în această pagină. Apasă pe linkuri. Și menționează: Madagascar Eliberare Miora - sau Madagascar Eliberare.
Leave a Reply