INCEPUTURI NOI … in Antsirabe

Suntem in Madagascar de 3 (trei) saptamani. Traim o alta realitate, acea a unor straini care incearca sa se acomodeze la viata diferita de tot ceea ce a fost familiar : tara, limba, clima, casa calda de acasa, biserica si prietenii. Ne culcam seara obositi in jurul orei 21.00 – aici se intuneca la ora 18.00 tot anul, si nu ne dam seama de ce suntem asa de franti. Poate incercarea de a vorbi toata ziua franceza, engleza sau franturi de malgasa. Sau poate clima – destul de rece si neprimitoare acum. Constientizam ca primii pasi pe un teren strain te obosesc foarte tare. Sunt ca primii pasi ai unui bebelus cand invata sa mearga.

Dar nu suntem disperati. Dimpotriva, ne simtim incurajati si binecuvantati ca suntem aici. Ne dam toate silintele sa ne acomodam la ce putem gasi aici, sa facem din locul in care stam caminul nostru. Am primit din partea Domnului un mare har sa pasim in lucrarea misionara.

Calatoria spre Madagascar a fost lunga, dar Domnul ne-a pazit de-a lungul drumului. Cu 13 bagaje si un carucior, am reusit sa trecem cu bine prin toate filtrele si vamele. Oamenii se uitau la noi ciudat, mai ales cei de pe aeroportul din Targu-Mures, de unde am plecat. Paream o familie asa de mare si ,,nebuna” – pentru ca le-am spus ca mergem ca misionari in Madagascar. In Franta, Domnul ne-a oferit un ajutor pretios printr-o familie minunata – Babiciu, care ne-au primit cateva zile la ei. Bisericile romanesti din Paris s-au rugat pentru noi si chiar ne-au oferit ajutor pentru calatoria ce ne statea inainte. Pastorul Grigore Creta ne-a condus la aeroportul Charles de Gaulles, de unde am avut zborul spre Antananarivo.

In Antananarivo echipa de misionari americani s-a dovedit o familie pentru noi. Liderul echipei – Nate Lashway, director al Scolii Teologice AOG Madagascar a pus toata echipa la lucru. Va multumim, frati dragi ! Jay Rostorfer, contabilul echipei, a umblat cu mine aproape o saptamana pe la o multime de birouri – pentru legalizari si aprobari de acte, de la nivel de cartier pana la nivel de minister – Ministerul Interior, unde actele au si fost depuse. Eforturile nu au fost in zadar – am primit viza de rezidenta pentru doi ani toata familia. Dupa aceea, cu ajutorul Domnului, o vom innoi.

Am intalnit si doua echipe pretioase cu care vom lucra in viitor : profesorii de la Scoala Teologica ce pregatesc pastorii Bisericilor Penticostale din Madagascar si Comitetul Executiv al Bisericilor AOG Madagascar - care ne-au urat bun venit in tara si in lucrare.

Ne-am mutat apoi in Antsirabe. A trebuit sa inchiriem un microbuz pentru asta – sa incarcam si alte lucruri pe care le-am cumparat din capitala si pe care nu aveam posibilitatea sa le gasim in acest orasel situat la 200 km de capitala.

Suntem in Antsirabe de doua saptamani, dar a fost destul de greu sa ne conectam la internet pentru a putea comunica cu Romania. Lucrurile misca mai anevoie pe aici pentru orice contract sau document pe care vrei sa il intocmesti – trebuie sa insisti, sa bati la diferite usi, sa revizitezi din nou – ca sa iti atingi scopul.

Am inchiriat o casa in Antsirabe, dar a trebuit sa o rezugravim pentru ca nu a fost locuita cam doua luni.

Fostii proprietari au avut un caine pe care l-au tinut in casa. Nu cred ca de la el, dar de undeva, casa avea purici. Ne-au muscat pe toata familia, dar mai ales Filip a fost muscat pe o mana pana aproape la cot. Si desi ne-am tratat cu niste alifii speciale, lui inca nu i-au trecut acele bube inca.

Apoi, datorita trecerii climei de la iarna la vara, ne-am gripat toata familia. Acum luam antibiotice - multumim pentru ele familiei Crisan din Franta – si incet ne revenim. Si casa este construita in stil malgas, fara izolatie, fara pod propriu-zis – podit doar cu scanduri, iar frigul patrunde in casa foarte usor. Dimineata vedem lumina soarelui prin gaurile din tavan. In special dimineata ne trezim ragusiti din pricina curentului de aer ce se plimba prin casa in timpul noptii.

Nu v-am spus aceste lucruri ca sa ne plangem, ci ca sa vedeti ce provocari sunt pentru misionari la asezarea pe campul de misiune. Ne consideram binecuvantati sa fim aici si simtim in inimile noastre bucurie ca suntem in planul Sau. E un mare har sa mergi ca misionar sau ambasador in Numele Domnului. Vrem sa fim o bucurie pentru oamenii care nu il cunosc in mod personal pe Hristos, iar noi le putem impartasi Vestea Buna.

Multumim bisericilor din Romania, frati si surori, care s-au rugat pentru noi, ne-au trimis mesaje de incurajare sau ne sustin financiar in aceasta lucrare. Va reamintim ca este lucrarea dumneavoastra, noi fiind doar prima linie. Fara sprijinul dvs nu ar putea exista aceasta lucrare. Va imbratisam cu drag din Madagascar si ne rugam ca rasplata pentru fiecare dintre dvs sa fie deplina din partea Domnului Secerisului.

Va imbratisam cu drag, familia Saitis – Marcel si Ioana, cu copiii Alessia, Ruth si Filip.