La Leprozeria din Mangarano am ajuns după mai multe peripeții. Cu o zi înainte de a merge la leprozerie, un car cu boi a lovit mașina noastră în timp ce era parcată la Școala La Promesse și a smuls o parte din masca din spate.
Apoi, dimineața, după ce am pornit spre Leprozerie, a început să turuie ceva la mașină, așa că ne-am întors la mecanic, iar când am deschis capota, un fum înecăcios. Era compresorul de la aerul condiționat, care aproape luase foc. Diavolul nu voia să ajungem la Mangarano.
Dar era nevoie să îi vedem, să le vestim Evanghelia, să îi încurajăm, să ne rugăm cu ei și să le dăm un balot de plapume, saci cu orez și medicamente. Așa că am urcat pe munte cu mașina în starea în care a fost, iar binecuvântarea de a fi împreună a fost mare.
Duhul Sfânt i-a folosit pe Ciprian și pe Daniel ca să le atingă inimile și să îi mângâie. Doamna Clarice suspina și mi-a arătat locul în care cu o săptămână înainte fusese un deget, care i-a căzut chiar de la baza palmei.
Leave a Reply