NU V-ATI SATURAT INCA DE MADAGASCAR?

Va scriem cu drag de la tropice, unde intram in plina vara – o vara fierbinte de aproape 40°C, dar si foarte umeda, cu ploi abundente si furtuni tropicale. Dar ne bucuram ca suntem aici ca suntem ambasadori ai lui Hristos. Insula Rosie chiar are nevoie de Evanghelie, dar si de ajutor social si medical. Si Dvs sunteti binecuvantati ca ati acceptat sa fiti partasi acestei lucrari. Dorim sa strangeti roade bogate din aceste tinuturi pentru viata vesnica, cat si rasplatiri pamantesti pentru dragostea ce ati aratat-o lucrarii de aici !

Domnul ne-a deschis o multime deUSI prin care putem sluji aici, unele neplanificate sau gandite dinainte. Intr-o zi Ioana s-a dus cu Alessia si Ruth sa duca niste fructe unor copii din vecini. Parintii copiilor i-au aratat Ioanei piciorul infectat al unuia dintre copiii lor, o fetita de 3 ani. Ii cereau sa ii ajute cumva dpv medical. Tatal ei a vrut sa o duca cu bicicleta, dar fetita si-a prins calcaiul intre spitele rotii si cadrul bicicletei. Tot calcaiul i-a fost sfasiat, devenind carne vie infectata.

Prea saraci sa plateasca o consultatie la doctori, au sperat ca piciorul se va vindeca de la sine. Dar el arata din ce in ce mai rau. Ioana a adus fetita la noi acasa si a inceput sa o trateze zilnic, dezinfectand rana, bandajand-o si administrand fetitei antibiotice, asa ca fetita se simte mai bine acum. Intrand in casa lor, a fost surprinsa sa vada doar peretii goi : nici pat, nici mobila – toata familia dormind pe pamantul gol. Ganditi-va in ce stare de saracie sunt oamenii acestia ! 3 copii si al 4-lea pe drum !Am inceput sa ne implicam si in lucrare cu biserica din care facem parte (in jur de 130 de persoane). Pastorul ne cheama in serviciile divine deseori sa ne rugam pentru diversele nevoi ale fratilor din biserica, pentru bolnavi, pentru eliberarea diverse poveri, pentru umplerea cu Duhul Sfant.

Am pus casa noastra la dispozitia bisericii penticostale din Antsirabe si in fiecare sambata avem intalnire cu frati si surori la rugaciune, studiu biblic, cantari, iar in timpul diminetii se face evanghelizare de strada in zona, pastorul predicandu-le si rugandu-se pentru ei, oamenii fiind chemati sa se impace cu Hristos. Crestinii sunt dedicati lui Hristos si pentru renuntarea la cultul strabunilor, unii au fost dezmosteniti si au interdictii sa se mai vada cu familia largita.
Am avut si alte provocari, in special legate de PROTECTIE. Una dintre familiile cu care ne-am imprietenit aici a fost atacata intr-o noapte de un grup de talhari inarmati, care le-au spart zidul de la curte si partial usa de la casa, dorind sa ii jefuiasca de bunurile din casa.

Am fost destul de speriati in acele zile pentru ca cercetand zidul de la curtea noastra, am vazut ca era si la noi o spartura nefinalizata, iar repararea ei a necesitat 15 caramizi – care fusesera scoase din gard.

Domnul ne-a trimis in acele zile grele pentru noi un cuvant profetic printr-un pastor din Romania, pe care ni l-am personalizat ca familie : ,,Tu m-ai ocrotit pe mine, casa mea si tot ce este al meu. Ai binecuvantat lucrul mainilor mele si turmele mele acopera tara… ” (Iov 1 :10). Am inceput sa invatam limba malgasa – studiem cu o profesoara in fiecare zi cate 3 ore, in afara de temele de casa. Speram ca in cateva luni sa ne dam drumul – deja intelegem multe cuvinte in jurul nostru, dar este destul de greu sa le legam in propozitii. Dar nu descurajam – doar la asta am venit. Acum punem bazele comunicarii – pentru ca peste 90% din pastorii cu care vom lucra aici in Madagascar, vorbesc doar limba malgasa si nu cunosc limba franceza.

Una dintre NEVOILE pe care am dori sa le aducem inaintea dvs este cea legata de deplasare. Avem un scuter mic (50 cmc), insa doar eu pot sa il conduc, sotia mea nu, deoarece nu a mai condus motorete pana acum. Si nu incerc sa o invat acum, ca se circula destul de rau pe drumuri : camioane, carute, pousse-pousse, masini, sarete, biciclete, motorete, scutere, plus pietoni neatenti. Si pe mine, care am permis pe motocicleta, era sa ma loveasca acum 3 saptamani un camion. M-am speriat, ca l-am vazut ca vine direct in mine. Am reusit sa il ocolesc in ultimul moment. In acele momente nu am mai deosebit comenzile: frana, ambreiajul sau acceleratia! Deoarece a trebuit sa iesim de cateva ori pe terenuri mai accidentate – toate drumurile laterale sunt accidentate - scuterul nu mai rezista cu doua persoane pe el – ma tem sa nu ii crape motorul, ca déjà da rateuri.

Am incercat sa adunam bani de la prietenii care au avut pe inima sa ne ajute si am reusit sa adunam 1600 Euro pentru o masina. Va multumim celor care ati contribuit la aceasta. Dar o masina buna – sub 13 ani - costa mult mai mult aici – pentru ca tara este insula si face parte din Africa. Tot ce se importa se aduce pe vapor, apoi este obligatorie trecerea pe numere de Madagascar, iar taxele de inmatriculare costa cat masina adusa. Nu se poate lasa inmatriculata pe Europa. Ne rugam Domnului ca prin dvs sa aduca in final resursele necesare cumpararii unei astfel de masini pentru noi si lucrarea de aici.Am inceput cu intrebarea pe care mi-a pus-o un prieten, pastor : ,,Nu v-ati saturat de Madagascar?” Dupa doua luni de stat aici, raspunsul nostru este : NU ! ABIA ACUM INCEPE LUCRAREA ! E UN MARE HAR SA FIM AICI ! E MARE NEVOIE AICI !
Daca pe noi Domnul ne-a adus aici, este ca sa fim o voce inaintea romanilor pentru acest popor – poporul malgas - si sa le spunem fratilor nostri romani : Sunteti binecuvantati ! A sosit timpul sa binecuvantati aceasta natiune!

Va imbratisam cu drag din Madagascar si ne rugam ca rasplata pentru fiecare dintre dvs sa fie deplina din partea Domnului Secerisului.

Familia Saitis – Marcel si Ioana, cu copiii Alessia, Ruth si Filip.