Primii pionieri în Madagascar

David Jones

Viața lui David Jones - Viața lui David Jones

David Jones sa născut la Neuddlwyd, Țara Galilor.  El a studiat literatura si lingvistica la Academia Neuaddlwyd și mai târziu la Llanfyllin.

Când avea vârsta de 16 ani, el a mers la Societatea de Misiune de la Londra (LMS) și și-a arătat disponibilitatea de a merge ca și misionar. Societatea misionară l-a trimis Gosport pentru instruire în teologie, pregătindu-l pentru a-l trimite ca misionar în Madagascar. Aici se va împrieteni cu Thomas Bevan, iar mai tarziu  -1816 - vor merge împreună în Mauritius – cu soțiile și copiii lor, așteptând un prilej potrivit să debarce în Madagascar. În Mauritius Thomas Bevan, soția și copilul lor se vor îmbolnăvi de malarie și vor muri.

În anul 1818 David Jones împreună cu soția și copilul lor reușesc să ajungă în Madagascar și se vor stabili în prima etapă la Tamatave. În anul 1820 se vor muta în capitala țării, în Antananarivo. Deoarece între Marea Britanie și Madagascar existau relații bune de prietenie sub domnia regelului malgaș Radama I, atât David Jones, cât și prietenii lui misionari au fost chemați să se implice în dezvoltarea activității de învățământ și religioase în rândul populației malgașe.

Regele Radama I a înființat Societatea pentru Școlarizarea Madagascarului, iar prin activitatea depusă sub coordonarea lui Jones s-au deschis în doar șapte ani peste 35 de școli, au fost instruiți peste 50 de profesori și s-a dezvoltat școala universitară. Pentru că limba malgașa nu avea un sistem ortografic  de scriere, iar vechile scrieri erau în alfabetul arab, încurajat de rege, David Jones a conceput un sistem ortografic pentru limba malgașă – cu litere latine.

Formând echipă cu David Griffiths, Jones a tradus prima Biblie în limba malgașă, care a și fost tipărită. Aceasta este prima carte scrisă în limba malgașă. Cu ajutorul unui alt misionar, David Johns, el a publicat, de asemenea și o carte de ortografie, un catehism creștin și o carte de imnuri.

În această perioadă, soția și copilul lor s-au îmbolnăvit de malarie și au murit în Madagascar. El, de asemenea, s-a îmbolnăvit de câteva ori de malarie, dar a reușit să supraviețuiască acelei perioade.

După moartea regelui Radama I, soția sa a început să domnească pe tronul Madagascarului. Ea a interzis creștinismul în Madagascar în anul 1835, a amenințat și a alungat misionarii din insulă, iar pe unii i-a martirizat. Creștinii malgași au suferit o aspră persecuție, fiind o perioadă în care Biserica malgașă a plătit cu mulți martiri pentru Hristos.

Jones s-a mutat din nou în Mauritius, unde era baza misionară principală și de acolo a ajutat de mai multe ori creștinii din Madagascar. Din cauză că s-a îmbolnăvit din nou de malarie și nu a beneficiat de tratament corespunzător – nu exista în acea vreme – a murit în Mauritius în anul 1841.

Viața lui David Jones

David Johns (1796 – 1843)

David Johns a fost un alt misionar pionier care și-a adus aportul la lucrarea de vestire a Evangheliei din Madagascar.

S-a născut în Cardiganshire, în Țara Galilor, iar familia lui se numea Jones.  A studiat la acamemia Newtown și apoi la Gosport și cu ajutorul Societății Misionare din Londra a pornit spre Madagascar în anul 1826. Ajuns acolo, ajutorul său s-a concretizat la început în a păstori una dintre bisericile mari din Antananarivo. Deoarece exista un Jones în Madagascar, pe câmpul de misiune, el și-a schimbat numele în Johns.

Implicat în lucrarea de vestire a Evangheliei atât sub forma predicării, cât și sub forma scrisă, el îl ajută pe David Jones să finalizeze o carte de ortografie, un catehism și o carte de imnuri creștine.

În 1835 începe persecuția creștinilor din Madagascar, forțând misionarii să plece din țară. El va mai rămâne un an în Madagascar pentru a finaliza Dicționarul Malgaș și Călătoria Pelerinului și pentru a ajuta încă la distribuirea de Biblii în poporul malgaș.

În cele din urmă, bătuți și otrăviți, doi dintre prietenii lui buni au murit, iar el s-a mutat în Mauritius, unde era baza britanică de misiune.

De patru ori s-a aventurat împreună cu soția sa înapoi în Madagascar, ajutând în special creștinii din partea de vest a insulei să se refugieze în Mauritius, ca să scape de persecuție.

După ce se întoarce în Marea Britanie, împreună cu JJ Freeman reușeste să scrie o carte despre  persecuțiile creștinilor din Madagascar, în 1840. Întorcându-se din nou în zona Madagascarului, se va îmbolnăvi în cele din urmă de malarie și va muri în 1843.

Una dintre declarațiile lui dinainte de a muri a fost: „Dacă aș avea o mie de vieți, pe toate le-aș pune la dispoziția lui Hristos pentru Madagascar.”