Sunt copii care merg la școală cu ghiozdane colorate și vise îndrăznețe… și copii care privesc de la marginea drumului, cu ochi mari și tăcuți, în timp ce viața îi trimite prea devreme la muncă, cu mâini mici și obosite.
Sunt copii care pot merge la medic când îi doare ceva… și copii care strâng din dinți, în tăcere, cu fruntea înfierbântată și lacrimi ascunse.
Sunt mese îmbelșugate, calde și aromate… și sunt farfurii goale, așteptări lungi și stomăcele flămânde.
Sunt paturi moi și sigure… și colțuri reci unde somnul vine greu.
Recunoștința nu este doar un cuvânt frumos — este o lumină vie care ne deschide ochii și ne înmoaie inima.
Pentru că acolo unde unii au totul, alții au doar speranța.
Iar dacă putem fi răspunsul la acea speranță, atunci viața noastră capătă un sens adânc și luminos.