Vestea Bună rămâne cea mai puternică forță de eliberare spirituală. Ea dezleagă lanțurile păcatului, luminează minți, vindecă suflete și deschide uși pe care nici zidurile groase, nici lacătele nu le pot opri.

Chuck Colson, fondatorul Prison Fellowship și el însuși fost deținut, spunea un adevăr pe care l-am văzut cu ochii noștri în Mahajanga:

„Hristos intră acolo unde oamenii nu pot intra: în celule, în minți și în inimi. Acolo unde gardienii văd un număr, El vede un fiu.” 🙏🏽❤️

Joi dimineață: porțile închisorii s-au deschis

Joi, la ora 9:30, împreună cu echipa misionară Joy4Madagascar și cu păstorii veniți din Europa –
Daniel Hada (coordonator APME pe Africa subsahariană),
Ciprian Bârsan și
Cristian Niță –
am pășit în una dintre cele mai aglomerate închisori din Madagascar.

Ne-a sprijinit păstorul Solofo, care a vorbit în prealabil cu autoritățile penitenciarului. Așa am primit permisiunea să slujim acolo până aproape de amiază.

În timp ce așteptam și predam cei 5 saci de orez aduși pentru oameni, aproximativ 20 de bărbați au fost scoși, doi câte doi, unii legați între ei cu cătușe. Au fost așezați jos, pe pământ, până la sosirea microbuzului cu gratii ce urma să-i transporte.

I-am privit tăcuți. Și am realizat din nou cât de fragilă este viața. Oricine poate ajunge acolo. Oricând.

Într-o curte cu 200 de oameni… și cu o singură nădejde

Nu am putut intra la toți cei 1727 de deținuți (din care 125 femei și 27 minori). Am fost duși într-o curte unde se aflau aproximativ 200 de bărbați.

Cei mai mulți stăteau sub o prelată prinsă cu frânghii, ferindu-se de soarele arzător din Mahajanga. Alții erau lipiți de zidurile curții, căutând puțină umbră. Unii priveau din ușile celulelor, printre hainele puse la uscat.

Am simțit presiunea locului.
Am simțit nevoia lor de speranță.
Am simțit chemarea de a le spune că nu sunt uitați de Dumnezeu.

Cântări, Cuvânt, lacrimi – și o prezență care a coborât

Ne-am prezentat. Am cântat împreună.
Eu i-am încurajat din Fapte 16, amintindu-le că lanțurile nu pot opri rugăciunea și cântarea lui Pavel și Sila.

Pe zid era pictat Isus, privind cu dragoste spre ei.
Alături – două mâini cu cătușe rupte.
O imagine care predica singură. 🕊️🔗

Apoi pastorul Ciprian Bârsan a predicat cu putere despre:

  • domnia lui Isus,

  • eliberarea pe care doar El o poate da,

  • prezența care transformă celule în locuri de întâlnire cu Dumnezeu.

La final, aproape toți oamenii au ridicat mâna să Îl primească pe Domnul Isus în inimă.
Un moment care ne-a străpuns pe toți. 🙏🏽🔥

Daruri, compasiune și răni deschise

Le-am oferit bani pentru detergenți și produse de igienă.

Am întâlnit un bărbat cu răni deschise, cu bube ce supurau pe tot corpul. I-am spus că dorim să revenim prin Clinica Mobilă Betesda pentru a oferi ajutor medical.

Pentru penitenciar am lăsat 5 saci de orez (250 kg).
Domnul Alain, responsabil cu hrana, ne-a spus că închisoarea primește 9 saci pe săptămână (450 kg), iar orezul nostru completa cantitatea.

A fost o surpriză să aflăm că aici se dă orez, nu doar manioc – un dar mare pentru oameni.

Mulțumiri pentru bisericile care au făcut totul posibil

Toate aceste daruri au fost posibile datorită păstorilor români și bisericilor lor:

  • Daniel Hada – Biserica Penticostală Golgota – Hunedoara

  • Ciprian Bârsan – Biserica Penticostală Izvorul Vieții – Reșița

  • Cristian Niță – Biserica Penticostală Betesda – Watford, Londra

Le mulțumim lor.
Le mulțumim vouă, partenerilor noștri.
Le mulțumim bisericilor care susțin misiunea din Madagascar.

Domnul să vă binecuvânteze și să vă răsplătească! 🌾🌾