Dragii noștri prieteni,
Vă salutăm cu aleasă prețuire din Madagascar, țara în care Dumnezeu ne-a învățat multe lecții și ne-a modelat în diferite feluri. Dorim să aducem și câteva motive de rugăciune la finalul acestei scurte scrisori de informare.
SECETA, LIPSA DE ELECTRICITATE ȘI SĂRĂCIA SCOT OAMENII ÎN STRADĂ
De mai bine de 4 luni nu avem în Antananarivo nici apă, dar nici curent electric. Așa că nevoile de bază ale populației suferă, iar asta îi aruncă pe oameni în haos și disperare. Apa este disponibilă doar la câteva pompe în oraș, iar oamenii formează cozi interminabile în timpul nopților și zilele să își umple bidoane cu apă pentru mâncare, igienă și pentru cele mai stricte nevoi. Noi cumpărăm apa de aproape 3 luni, de când am revenit din România, iar prețul ei este foarte scump. Apa a devenit un lux. Un pahar cu apă costă cât aproape biletul de transport în comun, iar o sticlă de doi litri poate să atingă chiar 1 dolar, în condițiile în care unii oameni câștigă doar 2,5 dolari pe o zi întreagă de muncă.
Această criză fără precedent în capitala de peste 4 milioane de locuitori, i-a făcut pe oameni să iasă disperați în stradă, făcând greve pașnice, care însă, se transformă în lupte cu forțele de ordine, în care cauciucuri și baricade sunt incendiate. Uneori chiar sediile unor instituții sunt incendiate, cum s-a întâmplat zilele trecute într-un cartier, unde au dat foc sediului JIRAMA, societatea care ar trebui să aprovizioneze casele oamenilor cu apă și curent.
Ambasada USA și alte ambasade au anunțat de cel puțin trei săptămâni ca turiștii care vizitează țara să fie atenți, deoarece țara este într-o situație critică în această perioadă. Oamenii sunt avertizați să evite zonele centrale și să fie atenți la adunările pașnice, care se pot transforma în violente ciocniri de stradă cu forțele de ordine. Aceștia îi înțeleg pe oameni, deoarece criza îi afectează și pe ei, însă uneori grevele deviază în ciocniri violente, iar oamenii de ambele părți (populați și poliție) sunt răniți.
Aceste greve și demonstrații de stradă dorim să fie primul motiv al rugăciunile dumneavoastră pentru noi și lucrarea din Madagascar. Dumnezeu să ne dea ploaie, iar oamenii să se liniștească. Avem nevoie de pace în această țară săracă, nu de lupte de stradă, care pot duce la alte conflicte naționale.
A DOUA FÂNTÂNĂ PE CARE O SĂPĂM ÎN CURTEA NOASTRĂ
Criza de apă ne-a făcut să căutăm soluții alternative. Costul unei forări la minim 100 de metri costă peste 10.000 de Euro, așa că nu ne permitem un asemenea confort. De aceea, pe lângă apa pe care o cumpărăm din două în două zile, am căutat altă alternativă. Am început să săpăm o nouă fântână în curtea noastră, angajând o mică echipă în acest scop, după ce, prima fântână, pe care am săpat-o anul trecut, a secat. Acolo am găsit apă la 18 metri adâncime. Este o parte mai joasă a curții. Aici, unde săpăm în aceste zile, am ajuns la apă, la 16 metri, însă trebuie să mergem mult mai adânc să găsim un izvor. Sperăm să fie apă potabilă, însă dacă nu va fi, măcar să o putem folosi pentru necesitățile de bază: să o fierbem pentru mâncare, să o folosim la spălatul hainelor și la igiena zilnică.
Acesta este al doilea motiv de rugăciune: să găsim apă în curtea noastră și să ne putem folosi de ea.
BLESTEME CARE POT OMORÎ UN OM: ÎNMORMÂNTARE ÎN BISERICA SPERANȚA DIN IVATO, ANTANANARIVO
Predicăm tot la două săptămâni Evanghelia în stradă, ca echipă a Bisericii Speranța din Ivato. Le vorbim despre Domnul Isus Hristos, îi chemăm să își predea viața Domnului și ne rugăm pentru oameni.
Într-una dintre evanghelizări, o doamnă, Nadia, ne-a rugat să intrăm în casa ei și să ne rugăm pentru fratele ei, bolnav. Domnul Lalia, bărbatul bolnav în pat, avea doar 43 de ani, însă zăcea fără putere în casă. Am văzut că abia mișca, din cauza durerii dintr-un picior.
Am înțeles din discuții că l-a lovit o mașină de câteva luni și că nu poate mișca, doar cu ajutor. Am înțeles din discuțiile cu sora lui, că îi plăcea în trecut să bea din cauza necazurilor care au venit peste el. Dar nu ne-au povestit nici unul despre aceste necazuri care l-au măcinat. Nu ne cunoștea și nu era dispus să se deschidă față de noi. Ne-am rugat pentru Lalia, l-am invitat la biserică și am început să ne interesăm cum l-am putea ajuta medical. A început să vină la biserică cu mare greutate, adus de cumnatul lui și sora lui. Eu l-am dus acasă cu mașina o dată, iar în alte dăți a fost dus acasă cu un mic căruț, folosit pentru transportarea mărfurilor. Ne gândeam că familia lui se va implica.
După ce l-am susținut să facă primele investigații medicale și radiografie la picior și la șold, l-am ajutat cu medicamente. A reieșit că piciorul lui fusese rupt din șold, iar o intervenție chirurgicală, cu îngrijire pentru o perioadă determinată, ne-ar fi dus pe noi, care îl ajutăm, la cheltuieli de mai bine de o mie, spre 15oo de euro. Am scris online despre domnul Lalia, dar nimeni nu s-a implicat. Așa că am sperat ca prin metode mai tradiționale aici, prin masaj și tratamente naturiste să se mai amelioreze durerea până când vom găsi resurse să ne implicăm în acest caz.
El nu ne-a oferit prea multe detalii, așa că am rămas să îl vizităm periodic cu „bătrânii" (comitetul) din Biserica noastră, Biserica Speranța (Fanantenana), Ivato. L-am ajutat financiar și cu mâncare puțin, însă am vrut ca și din partea lui să existe o deschidere spre colaborarea cu noi. Ne-a spus că s-a despărțit de soția lui și că nu are decât un copil, pe fiica de 10 ani, care stătea lângă el și îl veghea în fiecare zi. Însă nu ne-a spus tot adevărul, ca să știm cu ce avem de-a face.
Zilele trecute, echipa noastră (de data aceasta eu nu am fost) l-a vizitat din nou. Fred, care este și asistent medical și conduce acum proiectul medical Betesda (Clinica mobilă Betesda), le oferă de obicei și ajutor medical familiilor pe care le vizităm. Ne-a avertizat că domnul Lalia nu era bine, că se afla într-o stare avansată de foamete și că are nevoie de ajutor imediat. Ioana le-a pus mașina noastră la dispoziție echipei, care, cu pastorul Angelo, cu domnul Patrice și sora Serafina, l-au dus de urgență la spital. Deoarece spitalul era plin, am căutat alt spital. Nici acolo nu am găsit paturi disponibile. Spitalele erau suprapopulate. I-am pus perfuzii, i-am adus de mâncare lui fetiței lui. După câteva ore, însă, domnul Lalia a decedat.
Abia atunci am descoperit adevărul. Ni l-a spus în ultimele lui momente de viață. Și am constatat că acest bărbat de 43 de ani trăise o adevărată tragedie. Se căsătorise cu o femeie din regiunea Mananjary, unde sunt multe tabu-uri foarte puternice. Unul dintre ele este legat de nașterea gemenilor. De cel puțin 30o de ani, gemenii din acea regiune sunt sugrumați la naștere de către vrăjitor. Ei sunt considerați blestem de către vrăjitori și regii care au autoritate peste familii în acea regiune. Însă autoritățile internaționale (UNICEF) a luptat pentru dreptul la viață al copiilor gemeni, ajungând chiar să oblige guvernul Madagascarului să modifice legea în favoarea copiilor și împotriva celor care voiau să îi omoare pe copiii gemeni.
Soția lui venea din Mananjary, iar din dragostea lor s-au născut două fetițe gemene. Sub presiunea familiei, fetițele ar fi trebuit abandonate, deoarece sunt considerate blestemate. Ca să evite această durere, cei doi soți au convenit să se despartă pentru totdeauna, fiecare dintre ei luând cu el una dintre fetițe. Așa că cele două fetițe nu s-au mai cunoscut niciodată ca surori și nici nu s-au mai întâlnit de-a lungul celor 10 ani, cât au fiecare. Nici părinții nu s-au mai văzut vreodată. Această despărțire a fost foarte traumatizantă pentru Lalia, care a avut grijă de una dintre fetițe, Nirina (nume fictiv, însă persoană foarte reală). Însă frământările și durerea l-au aruncat în băutură. Familiei îi era interzis să aibă grijă de fetiță (Nirina) și să o hrănească, deoarece este considerată un demon. Presiunea familiei asupra Nadiei, sora lui Lalia, care l-a luat în grijă pe Lalia și fetița lui, a fost foarte mare.
După accidentul în care l-a lovit o mașină, Lalia a fost îngrijit de fetița lui, Nirina, care i-a făcut de mâncare. Nirina este o fetiță foarte mică de înălțime, cu picioarele umflate, fără zâmbet pe fața ei, puțin rămasă în urmă, care nu s-a dus la școală, deoarece tatăl ei nu a știut să aibă grijă de ea, iar în ultima perioadă, deoarece ea a avut grijă de tatăl ei.
Doar pe patul de moarte ne-a povestit Lalia și Nadia despre această tragedie care le-a lovit casa. În loc să considere o binecuvântare venirea a doi copii pe lume, familia lor a considerat că un blestem s-a așezat peste casa lor. Și în realitate, din cauza acestei credințe puternice în acest taboo al blestemului gemenilor și a presiunii familiei și regilor, chiar a venit un blestem peste această familie. O familie a fost despărțită, fiecare părinte având grijă de geamănul lui și ascunzând adevărul de comunitate. Doi copii au fost despărțiți, fără să își cunoască nici unul dintre ei mama sau tatăl, nici sora. Un bărbat a fost îngropat prea devreme, la doar 43 de ani, trăind o tragedie. Putem spune că Lalia ar fi putut trăi mult și bine, însă limitarea lui religioasă și blestemul în care a crezut, l-a răpus.
Acest lucru m-a împins să predic în stradă, cu dragoste, autoritate și blândețe, despre un Hristos Isus viu, care declară: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată" (Ioan 11:25-26) La Calvar, Isus Hristos s-a încărcat cu toate blestemele omenirii. Le-a țintuit pe toate în Cruce, jertfa Lui fiind suficientă să ne elibereze de toate blestemele lumii. Mi-ar fi plăcut ca Lalia să fi înțeles acest mesaj cu adevărat. Era mesajul care i-ar fi eliberat viața de blestemul gemenilor din Mananjary. Iar această eliberare de sub blestem și experimentare a vieții veșnice se face din această viață, luând decizia clară de a-L urma pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Astăzi, dacă crezi și știi că există vreun blestem în viața ta, decide să umbli cu Dumnezeu, acceptând moartea și învierea Fiului Său, Isus Hristos și eliberarea pe care ți-o oferă în dar.
Lalia a ascuns de noi aceste lucruri din viața lui, ca să nu îl considerăm blestemat pe el și pe Nirina, fiica lui. A ascuns de noi de ce trăiește în condițiile în care trăiește. Am fi putut să îl ajutăm. Aveam de gând să ne implicăm mai mult în viața lui, însă a fost un proces. Suntem înconjurați de mulți bolnavi și multă tragedie aici, în Madagascar. Acum două luni, Fanja, cu 3 fetițe (2, 5 și 12 ani) și-a pierdut soțul, bolnav și el. Fanja supraviețuiește. Biserica Speranța și-a luat angajamentul să fie lângă ea. Dar cum poate să o ajute pe ea și pe alții, când colecta duminicală încă ajunge doar la 30-45 de euro, din care noi ca familie dăm 25-30 Euro? Iar cea de joi, ce să spun? Și suntem cam 110-120 de persoane în biserică la programul de duminică, însă jumătate sunt copii. Înțelegeți ce spun? Nici nu vă închipuiți în ce sărăcie și lipsă locuiesc unii oameni aici.
Rămân o serie de întrebări în urmă, însă cea mai stăruitoare este: Ce se va alege de Nirina cea de 10 ani? Cine va îngriji de ea din familie, din moment ce este considerată blestemată? Cum o vor trata din cauza acestei înfierări în istoria ei: ca pe un blestem, ca un sclav, ca pe un câine? Cine va lupta pentru Nirina pe viitor? Dacă o vor ține în Antananarivo, am dori să îi fim aproape acestei fetițe și să participăm la creșterea și dezvoltarea ei. Deși nu este în casa noastră. Dar o considerăm copilul pe care Dumnezeu ni-l încredințează să luptăm pentru el. Încă un copil „adoptat", deși nu este al nostru. Alături de Irene (care a fost subnutrită), altături de Miora (scoasă la 13 din închisoare). Altături de alți copii despre a căror istorii nu v-am scris, copii care au un singur părinte și se droghează. Copii care au fost maltratați. Istorii cu traume. Istorii ascunse. Însă dacă o vor trimite în altă parte, în alt oraș, va fi greu să o protejăm. De aceea, vă rugăm să vă rugați pentru Nirina. Nirina nu mai are părinți care să se roage pentru ea. Tatăl ei a fost îngropat ieri. Mama ei este deoarte și o consideră moartă. Însă tu poți să fii, începând de astăzi, părintele care o are ca povară a rugăciunii pe Nirina cea de 10 ani.
Ni te alături?
Dacă vrei să te implici în lucrarea din Madagascar într-un fel anume, dacă vrei să te implici în viețile copiilor din Madagascar, iată cum o poți face:
Prin Misiunea Joy4Madagascar: www.misiunemadagascar.ro : Zelle (USA, Canada), PayPal (Europa, USA) - saitis.marcel@gmail.com, BT Pay (+40 757 548 917), Revolut (+40 757 548 917);
Prin APME - www.apme.ro
Prin Asociația Fifaliana Indray: www.joy4madagascar.org
Menționați doar: Saitis Diaconia Madagascar
Și ne puteți scrie la adresa: saitis.marcel@gmail.com sau ioana.saitis@gmail.com darul dumneavoastră.
Ne puteți contacta și pe whatsapp: + 261 32 67 526 71 Marcel Șaitiș
Leave a Reply